EcoMarathon 2013 – O experienta unica !

A fost EXTRAORDINAR !!! Gandurile mele sunt inca pe potecile din jurul Moieciului de Sus. A fost o experienta atat de frumoasa si atat de bogata incat este greu sa ma limitez in a scrie intr-un numar decent de cuvinte ce a insemnat EcoMarathon 2013 pentru mine. Concursul il asteptam cu sufletul la gura, traseul il stiam cu ochii inchisi. Mi-a fost un pic frica la inceptul lunii aprilie ca daca voi alerga si la Brasov Marathon poate nu voi avea timp sa ma refac, insa anul trecut mai alergasem 2 maratoane la interval de 2 saptamani si atunci am reusit performanta de la Cindrel. Speram ca se va repeta … si asa a fost !

Anul acesta am avut ocazia sa vad ce insemna EcoMarathon si in spatele culiselor. Am vazut cata munca depun organizatorii ca totul sa iasa perfect. Am vazut asa de multa pasiune in ceea ce fac ei incat am ramas surprins. Va felicit pentru ceea ce faceti si ma bucur enorm ca am apucat sa va cunosc mai bine.

La Eco m-am decis sa alerg fara nici un echipament de compresie. Am vrut sa ma simt cat mai natural si cat mai lejer. Deasemenea nu am luat apa la mine. Mama  mea m-a asteptat dupa fiecare bucla si mi-a dat cate un gel. Ma bucur ca am luat aceasta decizie. Nu am avut crampe si m-am simtit excelent. La Brasov Marathon efectiv m-am copt in echipamentul negru de compresie, acum insa a fost perfect. Pentru cursa aveam ca obictiv sa vin intre 4:45 si 4:30. Era o evolutie buna fata de 5:05 de anul trecut. Adi mi-a dat numar preferential pentru elite anul acesta. Cand am ajuns la start insa mi-a fost rusine sa merg in fata. Nu ma consider o elita si vedeam in jurul meu alergatori care aveau rezultate mai bune ca ale mele. Oricum organizatorii au avut ideea buna de a imparti zona de strat pe categorii si am stat si eu in prima linie dupa elite, in categoria “alergatori rapizi” 4:00 – 5:00 🙂 ).

La 9:00 s-a dat startul si mai bine de 1000 de oameni au plecat in cursa. Am plecat taricel insa intr-un ritm care puteam sa-l sustin fara probleme. In general se pleaca tare la maratoane, insa nu este productiv, cursa este atat de lunga incat nu se justifica sa te obosesti inca de la inceput. Anul acesta organizatorii au largit podul problematic de la km 3,5, cand se intra in padure, si nu au mai fost blocaje. Cand am intrat in padure a inceput distractia. Imi place sa alerg pe plat sau pe asfalt insa in padure ma simt cel mai bine. Prima urcare a trecut foarte repede. Din nou am preferat sa alerg cat mai mult fiindca imi este mult mai usor sa continui in alergare dupa ce am finalizat urcarea decat daca as fi facut-o la pas.

M-am bucurat foarte mult de prima bucla. Nu am alergat cu ochii in pamant, vroiam sa ma bucur de peisaj. Totusi, se succedeau foarte repede evenimentele. Alergam foarte bine si dupa 1h:14 am terminat prima bucla. Ma simteam foarte bine si dupa ce am luat gelul Sponser de la mama mea (din zona de start) am pornit pe bucla 2. Prima urcare am alergat-o integral si cand am ajuns sus in Culmea Lunga m-am bucurat enorm de vederea spre Piatra Craiului. A urmat apoi a doua urcare spre Cheile Gradistei Fundata. Si aceasta urcare am alergat-o intergral fiind urmat la cativa metri de Emanuela Brizio sau Super Manu :). Chiar inainte de a ajunge la Complex a trecut in fata mea si mi-a soptit incet ” Allez !” cand m-a depasit. Ce m-a surprins a fost ca nu i-am auzit respiratia. Alerga asa de usor in panta, incredibil … Am incercat sa ma tin dupa Manu si am reusit pret de cativa km, insa cand am intrat in zona de padure din coborarea de pe bucla 2 am pierdut-o. La punctul de hidratere de la Cheile Gradistei Fundata l-am vazut si pe Andrei Dumitrescu in spatele meu. Cu 1-2 km inainte de a finaliza bucla 2 am auzit pe cineva in spate care venea destul de repede. La un moment dat trece in fata mea si constat ca era Luci Clinciu. WOW! Luci terminase cu 2 zile inainte un proiect pe care multi oameni l-ar considera o nebunie. Luci alergase tot arcul carpatic timp de 27 de zile iar acum, dupa doar 2 zile de odihna alerga incredibil la EcoMarathon.  In momentul in care Luci a trecut pe langa mine am simtit efectiv ca trage dupa el toata oboseala ce eu o acumulasem pana atunci. Parca am prins aripi si am incercat sa tin cat mai aproape de el. Am trecut amandoi prin zona de start (unde am luat un Activator) si am inceput sa urcam bucla 3. Luci insa avea pasi de urias.Incercam din rasputeri sa tin cat mai aproape de el … Am trecut si pe langa Tomi Coconea si imediat ce urcarea s-a domolit am continuat in alergare. Luci insa avea un ritm ce eu nu l-am mai putut tine. La Bisericuta deja il pierdusem insa spre marea mea surprindere il ajunsesem pe Nusu. Nu imi venea sa cred. Pe Nusu nu l-am vazut niciodata in vreun concurs decat la start. Stiam ca alergasem bine pana atunci insa totusi nu imi venea sa cred ca l-am ajuns pe Nusu. Am ajuns in cele din urma la punctul de alimentare din Bangaleasa unde am savurat 2 pahare de Pepsi. A fost DIVIN ! Am plecat tot in alergare pe prima portiune de urcare spre Gutanu insa nu mai aveam resurse sa sustin alergarea intr-un ritm decent si aveam un avans mai bun daca mergeam la pas sustinut. Sus la Gutanu il vad din nou pe Andrei Dumitrescu in spatele meu :). Discutam noi un pic pe coborare si ii spun ca poate terminam impreuna. Deasemenea Andrei mi-a spus ca aveam 3h:55 de la start si atunci am realizat ca sunt sanse sa terminam cursa sub 4h:20. Si am dat drumul la picioare … tare de tot. Dupa 1 km l-am prins pe Nusu si l-am depasit. Andrei tinea aproape de mine si coboram amandoi ca nebunii din Gutanu spre finish. Pe toata coborarea m-am simtit excelent, nu simteam deloc cei 35 de km de alergare de pana atunci. In timp ce alergam imi aduceam aminte cat de mult m-a chinuit portiunea asta anul trecut. Anul acesta am savurat-o din plin. Si am ajuns la asfalt … l-am asteptat un pic pe Andrei si am trecut amandoi de mana linia de finish. Cand am vazut timpul mi s-a parut ireal … 4h:16min. Cel mai bun rezultat al meu de pana acum.

Cu multe multumiri fotografilor Gabriela Cuzepan, Mihai Benea, Andrei Tanasie, Marian Male, Flavy Teo, Nico Verheist, Neagoe Ionut, Fisheye.ro, Laurentiu Pavel, Ionel Maftei, iata si povestea cursei in imagini:

Alergatori grabiti … 🙂

Aceasta a fost povestea cursei, insa EcoMarathon (asa cum zicea si Mihai Orleanu la premiere) este mult mai mult. Este un eveniment social. Oameni cu o pasiune comuna se aduna sa se bucure de natura, sa alerge, sa se simta bine impreuna, sa-si depaseasca limitele, sa incerce lucruri noi sau sa imbunatateasca o performanta anterioara. Apoi a doua zi de dimineata se duc la Centrul de Ecologie Montana si savureaza o cafea/ceai impreuna si deapana povesti legate de ziua ce a trecut sau de proiectele ce urmeaza. Luci Clinciu cand a fost invitat pe scena la premiere sa ne spuna cateva cuvinte despre proiectul trans carpathians run a spus ca ca a avut trairi in timpul cursei. Subscriu si eu … cea mai puternica a fost cand m-a depasit. Efectiv am prins aripi … cu o saptamana in urma am savurat si eu timp de 2 zile din trans carpathians run insotindu-l pe Luci in Ciucas si in Piatra Craiului. Am vazut, pe langa antrenamentul iesit din comun, ce vointa fantastica si ce caracter puternic are acest om. M-a impresionat atunci si m-a motivat sa incerc sa-l urmez la Eco. Nu am avut nici un gand competitiv, ci pur si simplu am incercat sa imi depasesc pragurile psiholigice avandu-l pe el ca si model… si am reusit.

Asta este in linii mari povestea EcoMarathon-ului pentru mine. Rose a facut si ea o cursa excelenta terminand dupa 6h:03 min, pe locul 12 la feminin. Ne-am simtit extraordinar in Moieciu, totul a fost la superlativ si inca ma intreb cum reusesc organizatorii sa creasca nivelul in fiecare an. Anul trecut ma gandeam ca nu se poate mai bine … iata ca m-au surprins si anul acesta a fost peste editia 2012. Oare asa o sa scriu si anul viitor despre editia 2013? Cred ca da …

Advertisement