Cindrel in Alergare

Posted: August 20, 2012 in Competitions, Marathons, Mountains, Trail Running

Although I wanted from the beginning to write in English this blog, this time I will make an exception. The reason … not being a native speaker writing in English takes a bit of my time an lately I’m suffering quite a lot because of this reason. So for not forgetting what happened in Paltinis on 11 of August I will write in Romanian this time and if I have time in the futureย  maybe I will translate this post. For the English readers Cindrel in Alergare its a great competition. If you plan to run some mountain marathon in Romania include this one on your list along with Piatra Craiului Maraton, EcoMarathon and Hercules.

Sambata asta (12 August) eu urma sa alerg penultimul maraton montan din acest an si pentru Rose era prima intalnire cu un maraton. Eu eram nerabdator sa vad zona Cindrelului iar Rose era un pic nelinistita pentru ca pana acum nu alergase mai mult de 21 de km. Am plecat vineri seara din Brasov si am ajuns in jur de 10 fiind printre ultimii care si-au luat kit-ul de start. Din pacate am ratat sedinta tehnica desi am mers destul de tare din Brasov. Asta este … e greu te imparti in toate partile. Oricum ne-am intalnit cu Pepi care ne-e explicat in detaliu ruta :), multumim. Apoi noroc cu Tudor si Anca am gasit foarte aproape de zona de start o zona de campare … prin zmeuris :). Oricum zona destul de plata ne-a permis sa ne odihnim destul de bine. De ceva vreme incoace folosim inainte de cursa Carbo-loader-ul de la Sponser. E un produs care isi merita toti banii. Inainte de maraton e bine sa refaci rezervele de carbohidrati si traditional lucrul asta se facea mancand cantitati industriale de paste si orez. Ei, pliculetul asta magic face treaba asta in 2 zile, desi noi il bem doar cu o zi inainte. Am testat la Hercules pentru prima data si m-am simtit excelent in timpul cursei. La Izvoru Mures nu am mai luat Carbo-loader si m-am simtit ca naiba. Apoi la Cheile Rasnoavei am baut cu o zi inainte jumate de plic si m-am simtit din nou excelent. Deci cam mare coincidenta :D.

Dimineata ne-am trezit la 7, am strans cortul (care se desface in 2 secunde) in cateva minute si am coborat la start. Acolo atmosfera misto, oameni zambitori, o gramada de prieteni … un motiv in plus de a participa la concursuri de acest gen. De data asta am studiat foarte bine harta traseului dupa ce m-am ars la Cheile Rasnoavei si cam atat … asteptam inceputul cursei. Rose cu foarte multe emotii eu cu multa energie in mine. Inainte de concurs m-am uitat cam cine s-a inscris la maraton si un mini obiectiv era sa ajung in primii 10, marele obiectiv era sa ma bucur de cursa, sa vad locuri noi si sa uit de restul problemelor cotidiene macar pentru 5-6 ore cat o sa dureze alergarea.

De data asta nu mi-am luat ceasul la mine, chiar nu m-au interesat timpii. Mi-am adus aminte ce misto a fost la Hercules cand mi s-a terminat bateria si nu am mai stat cu un ochi pe timp. Sa fim seriosi … sunt un amator care se duce la maraton sa se deconecteze de la nebunia cotidiana din tmpul saptamanii. Pentru asta nu am nevoie de ceas.

La 9 a inceput numaratoare inversa … 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1 START.ย  Si a inceput visul !

La start am observat ca se pleaca destul de tare … nu am inteles inca de ce, insa eu am plecat in ritmul meu si pe prima urcare catre telescaun am stat in spatele lui Luci Clinciu. Imi place mult sa merg in ritmul lui … macar la inceput ca dupa il pierd :). El nu forteaza deloc si merge foarte constant indiferent daca e urcare sau plat. Astfel dupa prima urcare am avansat destul de mult. Am stat destul de mult in spatele lui Luci pana la iesirea din padure unde nu prea am mai reusit sa tin ritmul lui. Inca il vedeam in fata mea , iar in spatele lui erau Dan Stefan si Pepi. Dupa ce am iesit din padure a urmat o urcare destul de sustinuta unde m-a depasit Daniela Marin. Stiam cum alearga Daniela si mi s-a parut foarte natural ca m-a depasit insa Daniela nu s-a departat de mine. Eram la 1 m in spatele ei si eram uimit ca nu se departeaza de mine. Ma simteam extraordinar, as fi putut sa accelerez insa senzatia care o experimentam era mirarea. Ma miram cum de reusesc sa tin ritmul Danielei. Apoi urcarea s-a mai domolit si a urmat o portiune de fals-plat in care Daniela era inca in fata mea, insa eu puteam sa alerg mai tare. Nu respiram greu, ma simteam extraordinar de bine si plin de energie asa cam am depasit-o. Am trecut si de primul punct de hidratare unde am intalnit o echipe foarte inimoasa de voluntari. In fata mea ii puteam vedea destul de in fata pe Pepi si Dan Stefan. Luci continuase in ritmul lui si … disparuse din campul meu vizual :).

A urmat o portiune foarte frumoasa de gol alpin in care au alternat o serie de urcari si coborari destul de line. Continuam sa-i vad in fata pe Pepi si Stefan insa nu reuseam sa ma apropii de ei. Ma simteam bine insa abia dupa ceva km mi-am dat seama ca nu ma pot apropia de ei fiindca inconstient eu mergeam in ritmul lor. La fel ca si in cazul Danielei mi se parea foarte natural ca ei sa fie in fata mea si eu involuntar pastram ritmul lor.ย  Si am zis … ce-ar fi daca as creste un pic ritmul sa-i ajung? O idee nebuneasca ๐Ÿ™‚ insa a fost al doliea moment cheie al cursei. Primul a fost cand am hotarat sa o depasesc pe Daniela.ย  A urmat o coborare excelenta prin jnepeni (s-a vazut marca Luci Cinciu ๐Ÿ™‚ ) si l-am ajuns pe Pepi. Mi se parea extraordinar. De obicei pe el il vedeam la start si pe la jumatatea cursei il pierdeam. De data asta aproape de jumatetea cursei eram langa el. Am trecut de un alt punct de hidratare, unde am intalnit din nou aceleasi fete zambitoare ale voluntarilor, si a inceput o urcare foarte frumoasa catre lacul din Cindrel. Dupa cateva minute l-am prins si pe Stefan si am urcat toti 3 zarnestenii pana sus pe Cindrel. Chiar si cei din puctul de hidratare se mirau de cati zarnesteni au trecut pe la ei unul dupa altul ๐Ÿ™‚ . Mi-a placut compania lor, am urcat pe nesimtite pana pe Cindrel si acolo a urmat al treilea moment cheie al cursei. De la lac pana pe Cindrel a fost o urcare extraordinar de abrupta. Sa fiu sincer este urcarea cea mai abrupta ce am intalnit-o pana acum intr-un concurs de alergare montana. Desi a fost destul de scurta panta ei era extrem de mare … foarte frumos din puctul meu de vedere. Cand am ajuns sus am constatat ca nu ma simt obosit si am putut sa alerg imediat desi a mai urmat o portiune de cateva sute de m de fals-plat. Am trecut in fata lui Pepi care speram sa se tina dupa mine. Am ajuns pe varf la 2244m si a urmat o cobaoare destul de tehnica prin jnepenis. Eu ma simteam extraordinar si am dat drumu la picioare :). Imi place foarte mult expresia asta. Eu inteleg prin ea sa alergi la vale cu un soc cat mai mic in genunchi. Lucrul asta se poate realiza daca alergi cu picioarele la fund :). Poate pare mai funny insa toata energia impactului dintre picior si pamant in mod normal se transfera la nivelului genunchiului daca incerci sa te franezi cand cobori. Daca insa permiti piciorului sa ruleze in spate in loc sa franezi atunci enrgia impactului e transferata catre talpa piciorului care va rula aproape de fund. Este o intreaga teorie despre stiinta alergatului (cautati pose-running pe google de exemplu). Din punctul meu de vedere cand alergi la vale in mod natural poti sa ajungi sa alergi in metoda pose daca dai drumul la picioare sa ruleze cat mai natural.

Revenind la cursa … am dat drumu la picioare si simteam ca zbor. Ma simteam incredibil, totul era perfect. Nu ma durea nimic, nu ma simteam obosit si aveam un chef nebun sa alerg. Era pentru prima data cand alergam intr-un ritm destul de alert dupa 25 de km. Nu imi venea sa cred de unde am atata energie si de ce nu ma simt obosit. A urmat o alta succesiune de urcari si coborari line pana am ajuns la un alt punct de hidratare. Acolo am aflat ca sunt al 6-lea. Atunci am realizat ca sunt cel mai probabil pe locul 2 la categoria mea de varsta. Sa fiu sincer a fost ca un soc pentru mine. Era pentru prima data cand aveam sanse la podium. Stiam ca Stefan e in categorie cu mine insa de ce nu as termina pe locul 2? O idee interesanta si noua pentru mine. Era pentru prima data cand pentru mine se nastea motivatia competitionala in cadrul maratonului. Si sincer vroiam sa termin pe locul 2 fiindca alergasem foarte bine pana acolo. Mai erau 14 km, insa in aceasta ultima parte am ramas surprins de resursele care le mai aveam. Chiar daca pana acolo am alergat destul de bine au fost portiuni pe urcari unde am mers la pas insa de la km 26-27 am alergat tot traseul indiferent daca a fost panta. Motivatia competitionala poate fi puternica … efectiv nu ma mai cunosteam. Desi am participat la destul de multe competitii anul asta si m-am antrenat destul de mult niciodata nu am alergat asa. A urmat apoi coborarea prin padure pe acelasi traseu unde din nou am dat drumul la picioare ๐Ÿ™‚ si am ajuns la finish. Luci si Sisele m-au felicitat si am aflat de la ele ca am scos 4h si 17-18 min. Nu mi-a venit sa cred. Stiam ca am alergat bine insa timpul asta mi se parea ireal.

Dupa mine au trecut linia de finish Stefan si Pepi si am aflat ca dupa primii trei (Adi Bostan, Silviu Balan si Radu Milea) au veni 5 zarnesteni :D. Practic la categoria mea de varsta tot podiumul a fost zarnestean :D.

Dupa ce terminam un maraton, de obicei, simteam un usor disconfort in zona incheieturilor picioarelui. De data asa m-a suparat foarte putin zona calcaiului iar dupa 10 minute ma simteam destul de fresh. M-am hidratat bine si m-am intors sa o astept pe Rose. Desi eram foarte fericit de pozitia in clasament si timpul obtinut gandul meu era la Rose. Era primul ei maraton si speram ca totul sa mearga bine si sa nu aiba probleme pe drum… si asa a fost. Rose a trecut linia de finish dupa 5h:44 min si a obtinut locul doi la categoria ei. Felicitari !!!

Mi-a placut foarte mult la Paltinis … totul a fost sub semnul perfectiunii. Vremea a fost perfecta, organizarea si voluntarii/organizatorii, traseul, felul in care m-am simtit in timpul cursei. Faptul ca am obtinut atat eu cat si Rose cate un loc pe podium … a fost un week-end minunat petrecut in compania unor oameni minunati. De-abia astept editia 2 si tin pe aceasta ocazie sa ii felicit pe organizatori si voluntari pentru felul in care au organizat concursul. Desi a fost prima editite ati atins nivelul ridicat stabilit deja de alte competitii consacrate in Romania cum ar fi MPC, EcoMarathon si Hercules. Felicitari !!!

Poze cu vice-campionii ๐Ÿ˜€

Advertisements
Comments
  1. Stefan says:

    Felicitari ALex ! O performanta remarcabila !

  2. […] trecut mai alergasem 2 maratoane la interval de 2 saptamani si atunci am reusit performanta de la Cindrel. Speram ca se va repeta … si asa a fost […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s