Transmaraton

… primul meu maraton de asfalt, probabil si ultimul :). Asa cum am mai clarificat si pe facebook, in afara de suprafata de alergare, Transmaraton este un maraton montan, avand probabil 1500-1600 m+.  A fost o cursa neplanificata pentru mine, insa care nu m-a dezamagit deloc. In aceeasi perioada se desfasura si Ultra Trail Fagaras, unde vroiam sa particip cu sotia mea. Din pacate insa, datorita unor probleme de ordin profesional, nu a mai fost posibil sa ajung la prima zi din cadrul UTF, la Avrig. Rose a facut echipa cu Andreea care ramasese pe ultima suta de metri fara coechipiera iar eu … eu ce sa fac? Intre timp am primit invitatie din partea companiei la care lucrez sa alerg la Transmaraton, ei ocupandu-se de partea de strangere de fonduri. Ca o paranteza, la Transmaraton exista 3 cauze sociale sustinute de 3 ONG-uri pentru care fiecare participant va strange fonduri. Fondurile stranse vor fi utilizate apoi in vederea sprijinirii proiectelor celor 3 ONG-uri. Recunosc, nu ma vad in postura de fundraiser, insa daca mi s-a oferit posibilitatea sa particip si in plus sa reprezint si compania la care lucrez chiar nu puteam sa refuz. Ma bucur in primul rand ca banii din donatii se vor duce catre niste cauze nobile si in al doilea rand as vrea sa “activez” in cadrul companiei interesul colegilor pentru alergare.

Acum si povestea cursei … am reusit sa ajung de vineri seara la Avrig. Am asistat sambata dimineata la startul UTF, m-am urcat repede in masina si “am fugit” la Balea sa ma intalnesc cu concurentii de le UTF pe creasta Fagarasului. Masina am lasat-o pe partea argeseana si am urcat in creasta pe un traseu nemarcat insa foarte frumos si rapid … si abrupt 😀 De acolo aveam in toata splendoarea panorama cu cei 8 km de la Hotel Capra pana la tunel, bucata ce aveam sa o alerg a doua zi.

Chiar daca a doua zi urma sa alerg un maraton am fost complet deconectat de acest fapt si am alergat de nebun pe creasta bucurandu-ma de privelistea superba, retraind o parte din sentimentele experimentate la 2X2 cu 3 saptamani inainte. Am ajuns foarte repede la Caltun ( ~1 ora) si cand am inceput sa urc spre Negoiu deja am inceput sa ma intalnesc cu primii concurenti care zburau pe coborari. Mi-ar fi placut sa fiu si eu printre ei dar in acelasi timp ma gandeam ca a doua zi o sa experimentez ceva nou 🙂

M-am intalnit cu sotia mea si Andreea pe Negoiu si de acolo am coborat impreuna spre Balea. Din pacate Andreea a alunecat pe un bolovan si si-a intins niste ligamente in zona metatarsienelor … initial am crezut ca in acel moment cursa fetelor s-a terminat, insa Andreea este o luptatoare si ,desi o durea foarte tare, a continuat cursa si a reusit sa termine cei 75 de km pe creasta Fagarasului impreuna cu sotia mea pe locul 3. Felicitari !!! Sunteti foarte tari !!!

Eu duminica dimineata am plecat spre Capra sa iau startul. UTF, ultima zi, a luat startul de la Conacul Ursului cu 2 km mai jos 🙂 Interesant, parca pe 7-8 septembrie s-au unit cele 2 lumi: alergarea montana si alergarea pe sosea. Si eu am fost un element liant, alergatorul montan care participa la primul maraton de sosea. Alta “coincidenta” … cu doar 5 minute inaintea startului de la Transmaraton au aparut in fata noastra concurentii de la UTF 😀

La 8 dimineata am luat si eu startul, am plecat destul de tare stiind ca pe urcari am clar un avantaj fata de ceilalti concurenti datorita antrenamentului meu specific. M-am salutat cu o parte din concurentii de la UTF si apoi mi-am vazut de cursa mea.

In afara de Daniel Lixandru si Sofron Laurentiu (pe care ii stiam de la Olympus Marathon) restul concurentilor imi era total necunoscut. Obiectivul meu nu era sa castig cursa … vroiam sa alerg cat mai repede pe cel mai frumos drum din lume. Si asa a fost … mi-a placut le NEBUNIE Transfagaraseanu. Este incredibil sa alergi cu o asemenea priveliste in fata. Panta, pentru un alergator montan, este mica … am alergat constant pana sus cu 5 min:15 sec/km. Nu simteam ca trag tare, era perfect … Totusi cu 2 km inainte de tunel a inceput sa-mi curga sange din nas dupa ce mi-am suflat nasul destul de tare. Cu siguranta nu a fost din cauza efortului … problema cred ca a fost cauzata de oboseala. Eu vineri abia aterizasem din America iar jet-lag-ul nu avusese timp sa dispara. Aveam 7 ore pierdute si o sambata noapte in care am dormit nici 5 ore. NU vroiam sa ma opresc … am alergat cu capul pe spate, incercand sa trag aer doar pe nas. Desigur ca acest lucru m-a incetinit insa dupa 45 de minute trecusem deja tunelul si eram la Balea Lac. Am luat niste servetele de la punctul de control si efectiv am zburat pe coborare … toti cei 13 km pana la Balea Cascada i-am alergat sub 4 min/km. A fost cea mai rapida alergare din viata mea … Panta moale te imbia efectiv sa lasi picioarele sa zboare. Nu m-am infranat deloc si am rulat cat am putut de tare. In spate nu vedeam nici un alergator … Mi-a placut nespus de mult bucata aceasta care s-a sfarsit destul de repede. Dupa 1h:36 de minute parcursesem deja 22 de km si eram la Balea Cascada.

Am luat repede un gel Sponser cu tomate (imi plac mult gelurile astea) si m-am intors spre Balea. Urcarea din nou mergea bine … m-am intalnit cu urmaritorii mei 🙂 care erau cam la 2 km in spate, i-am salutat pe toti cei cu care m-am intalnit si mi-am vazut in continuare de cursa mea solitara. Dupa ce am trecut de punctul de alimentare in care era Robert Hajnal (~km 30) am inceput sa simt muschii de la picioare cam ciudat. Desi alergasem “putin” ii simteam destul de obositi si parca dintr-o data s-a instalat starea asta. Atunci mi-am dat seama ca am facut o greseala MARE. Nu am baut deloc izotonic, doar apa si 2 geluri in aproape 3 ore … eram sigur ca pana sus la Balea o sa ma apuce crampele si asa a fost. Cursa aceasta a fost neplanificata pentru mine dar in acelasi timp a fost NEPREGATITA 🙂 Pe ultimii 2 km pana la Balea m-am chinuit insa am reusit sa mentin un rim de ~8min/km care era exact sub pragul crampelor. Chiar in varf m-a depasit Vlad Victor care concura la semimaraton. In punctul de alimentare am baut si eu in sfarsit izotonic 🙂 … totusi era cam tarziu. Raul deja fusese facut iar eu alergasem cu crampe … stiam ca a doua zi o sa fiu VARZA 🙂 Oricum acum prioritatea mea era sa termin cu bine cursa. In spate nu vedeam nici un alt concurent si am alergat ultima bucata de la Balea spre Capra binisor cu un ritm de 4:30/km. Se putea si mai repede insa nu avea rost. M-am bucurat si de ultima coborarea chiar daca nu am mai rulat la fel de repede … in cele din urma, dupa 3h:47 min, am trecut primul linia de sosire.

GPS-ul a cam dat rateuri datorita numeroaselor tunele. Distanta cred ca este corecta ~ 43 de km. Altitudinea insa cred ca este intre 1500-1600 m+ luand ca reper alititudinea celor 3 puncte cheie: Capra, Balea, Balea Cascada.

Cu ajutorul fotografilor si povestea in imagini:

Acum si cateva ganduri legate de acest eveniment … Mi-a placut mult sa alerg pe Transfagarasean. Chiar daca a fost asfalt cred ca este singurul maraton de sosea care l-as mai alerga cu placere si cu alte ocazii. Cu siguranta la anu, daca voi putea, o sa revin … si la fel de sigur sunt ca as putea sa-l termin sub 3h:30. Pentru mine nu a fost doar placerea de a alerga din nou in Fagaras, ci a fost si un foarte bun antrenament. Se stie ca pentru un sportiv este importanta diversitatea. Alergarea de la Transmaraton a fost hibridul perfect pentru mine … mi-a permis sa alerg suficienti km in panta insa mi-a dat posibilitatea sa fac si o cursa extrem de rapida, care probabil (cel putin in acest moment) mi-ar fi imposibil sa o realizez in conditile unui maraton montan. As mai putea sa spun ca mi-a placut atmosfera de la start/finish … desi eu eram un intrus printre cei de acolo 🙂 , nu m-am sitit ca atare. Deasemenea salut implicarea participantilor pentru a strange fonduri in vederea sprijinirii celor 3 cauze sociale. Este o idee frumoasa si laudabila. Eu nu ma regasesc in acest profil foarte mult insa ma bucur ca munca de fundraiser a fost facuta de colegii mei :D.

… si chiar de final … luni dimineata am facut o febra musculara monstruoasa. Ma dureau picioarele de la fesieri pana la calcai. Mi-au trebuit 2 zile de pauza sa pot merge normal. Nici dupa primul maraton montan nu am fost atat de “accidentat” 😀