MPC 2013

Posted: November 7, 2013 in Competitions, Marathons, Piatra Craiului, Trail Running

Ca de obicei a fost FRUMOS ! Concursul meu de suflet … motivul pentru care m-am apucat de alergarea montana, muntele meu preferat, orasul natal, etc, etc 🙂 De fapt pentru mine a fost MPC v 2.0 fiindca pe 2 Octombrie l-am mai alergat o data, insa atunci a fost pe zapada.

Acum cand s-a terminat oficial MPC 2013 pot spune ca mi-a placut mai mult MPC v 1.0 alergat pe 2 Octombrie. Atunci m-am bucurat mai mult de peisaj, de munte, am stat la taclale cu prietenii pe traseu, am glumit, l-am mai tachinat pe AlerGica, am mai facut glume cu Little Liti. Pe 2 Noiembrie insa a fost prea scurt … a fost competitia, a fost timpul, au fost secundele. Asta nu inseamna ca imi pare rau ca am participat, nici pe departe, insa au fost 2 evenimente total diferite.

Revenind la MPC-ul oficial din 2 noiembrie pot sa spun ca am facut cea mai buna cursa a mea din punct de vedere tactic. Strategia a functionat perfect si m-a ajutat sa obtin un timp excelent, oarecum nesperat. Varful de forma l-am atins in august iar de atunci nu a mai fost nici un salt calitativ. Nu am mai avut nici un PR pe traseele pe care ma antrenez. Practic am ajuns la maximum ce il puteam atinge in acest an si tot ce am incercat de atunci a fost sa raman la acel nivel cat mai mult. Insa planurile nu au fuctionat foarte bine deoarece din motive personale nu am prea mai avut timp de antrenamente. Acest lucru l-am cam resimtit si eram sigur ca in 2 Octombrie nu o sa am randamentul maxim insa totusi nu eram foarte departe de forma din august. Cand am aflat ca se amana cursa stiam ca acest lucru nu o sa ma avantajeze. Totusi cu o saptamana inainte de concurs am facut o tura faina cu prietenii prin Bucegi si am reusit sa reaprind oarecum motivatia si dorinta de a alerga cat pot de bine la MPC 2013.

Multumesc Coco pentru poza 🙂

strunga

Dupa introducerea stufoasa iata si povestea cursei. Vineri seara am fost prezenti la Casa de Cultura din Zarnesti sa vedem daca putem ajuta cu ceva. Saptamana de dinaintea cursei nu am avut timp nici sa am grija ce mananc nici sa incarc la maxim rezervele organismului de apa si electroliti. In mod normal cu cateva zile inainte de un maraton consumam macar 1-2 kg de portocale (suc), fructe multe si preponderent paste si orez. Totusi vineri am avut noroc cu Manu si sucurile lui de mere cu sfecla. Am baut aproape 2 litri si au intrat la fix. Sambata la 7:30 eram prezenti la start si dupa controlul echipamentului ardeam de nerabdare sa inceapa MPC 2013. Startul a venit pe la 8:16 AM si am pornit cu mult entuziasm in ultimul maraton al acestui an.

Din nou s-a plecat ca din pusca 🙂 Nu inteleg acest lucru … eu am alergat cu un ritm de 4:20/ km pe primii km iar in fata mea erau foarte multi alergatori ce alergau mult mai repede. Usor am inceput sa avansez si randurile de alergatori s-au tot rarit. Tactica mea a fost sa nu imi iau nici un iepuras si sa nu incerc sa fac  pe nimeni. Am mers oarecum pe ceas. Vroiam ca ritmul cu care incep cursa sa il am si la finish pe ultimii 5-6 km.

Cum am parasit drumul forestier si am inceput prima urcare spre satul Magura eu am continuat sa alerg si am ajuns la zona de garduri destul de in fata si nu am avut nici o problema in a depasi fiindca cei din fata mea aveau un ritm bun.

Am alergat toata portiunea din Magura pana cand am ajuns la devierea in dreapta de la Casa Folea. Acolo nu avea sens sa incerc sa alerg. Am pornit la pas fiind urmat aproape de Nicu Jinga. Pana in varf l-am depasit pe George si apoi a urmat o bucata foarte faina catre Saua Joaca avand in prim plan creasta Craiului. La Table am ajuns cam in 1h:11 min. La punctele de alimentare nu m-am grabit. Nu se justifica sa nu te alimentezi si hidratezi corect pentru a castiga cateva secunde in plus. Stiam ca va urma o portiune mai problematica pana in Plaiul Foii iar pe apa de la Spirlea nu m-am bazat. Asa ca am luat un gel, o pastila de Salt Sticks si am baut multa apa. Apoi am pornit din nou in cursa, am recuperat ce am pierdut si dupa 2-3 km eram din nou pe acceasi pozitie de dinainte de Table. Am ajuns apoi la urcarea spre Funduri. Cand panta a crescut simtitor am luat-o la pas. Aici m-a depasit Vlad Spiru care mergea foarte bine si cam atat. L-am avut mereu in raza vizuala insa chiar nu mi-a pasat daca se departeaza sau eu ma apropii. Nu vroiam sa scot mai putin de 2 h pana sus in Funduri. Nu se justifica sa castig cateva minute pe urcare si apoi sa pierd mult mai multe pe portiunile alergabile din cauza oboselii. Asa ca am mers constant si dupa 2h si 30 de secunde eram pe varf foarte fresh. Am luat din nou o pastila Salt Stick si un gel Sponser cu tomate, m-am hidratat si am ramas surprins ca Iulia (Pisy) era chiar in spatele meu. Avea un ritm excelent pe urcare. Nu mai am nici un orgoliu masculin vs feminin 🙂 si pur si simplu am admirat cat de mult a progresat in ultimul an.

Hidratare si alimentare inainte de distractie

Si a venit portiunea care imi place la nebunie si care am coborat-o si cu o mica doza de nebunie :), coborarea pe Valea Urzicii. Cand am analizat datele de pe ceas am ramas cu gura cascata: 5min:24sec. Fiindca am ajuns odihnit pe varf, pentru ca am avut niste adidasi faini si pentru ca traseul nu fusese batut de prea multi concurenti am putut sa cobor in halul asta 🙂 A fost superb !!! Apoi a urmat portiunea cea mai fotogenica a traseului, m-am bucurat de ea insa totul se desfasura cu prea mare repeziciune. Am ajuns destul de repede la Spirlea (unde nu era apa 🙂 ) si am continuat spre Plaiul Foii in acelasi ritm destul de alert. Cand am ajuns pe drumul forestier am dat drumu un pic la motoare si l-am ajuns pe Vlad. Antrenamentul de plat din acest an si-a spus cuvantul, alergand ultimii km pana la punctul de alimentare cu 4min/km. La Plaiul Foii am ajuns dupa 3h:2min. Din nou nu m-am grabit. Am baut apa pe saturate, am luat un gel Sponser de tomate si o pastila Salt Sticks si am pornit spre ultima provocare a zilei … Diana 🙂 Am alergat pana aproape de intrarea in padure si am luat-o apoi la pas. Dupa cateva minute m-a ajuns Nicu care cuplase 4*4 🙂 Destul de in spate il vedeam si pe Vlad Spiru. Am continuat constant pe urcare incercand sa nu imi stric ritmul si pentru a mai lasa ceva rezerve pentru coborarea spre Zarnesti. Cand am ajuns la devierea din traseul turistic am vazut-o din nou pe Iulia in spatele meu. Avea un ritm incredibil. Am ajuns in cele din urma sus la refugiu dupa 48 de minute, Iulia cu cateva secunde in spatele meu, si am pornit in viteza pe coborare. La punctul de alimentare din Coltul Chiliei am luat din nou un gel si am pornit in urmarirea lui Nicu. Toata portiunea de la Coltul Chiliei pana la finish am alergat-o foarte bine, ritmul a fost cam pe la 4:20/km, l-am ajuns si pe Nicu si am terminat amandoi MPC 2013 in 4h:34min. Dupa un minut a ajuns si Pisy care a ridicat foarte foarte mult bariera MPC la feminin. Felicitari !!!

Ceasul l-am lasat pornit inca 11 minute insa aici este povestea cursei in minute, secunde si diferente de nivel 🙂

Analizand cursa am constatat ca strategia mea a mers de minune. In afara de ultimul km pe Diana unde incepeam sa simt si oboseala, restul urcarilor le-am facut relativ in acelasi pas. Deasemenea ritmul de la start l-am avut si la finish.

In august imi propusesem un timp in intervalul 4h:20 – 4h:30… atunci insa nu luasem in calcul ocolul de la Casa Folea unde eu estimez ca am pierdut cel putin 5 minute. Asa ca sunt multumit si oarecum surprins avand in vedere panta descendenta a formei mele fizice.

Surpriza cea mai mare insa a facut-o Rose care a reusit sa urce pe podium obtinand locul 3 la categoria ei de varsta. Avand in vedere peripetiile din acest an si lipsa de antrenament din ultimul timp nu pot decat sa o felicit. Esti Tare !!! 🙂

Cu ajutorul fotografilor, povestea cursei in imagini:

MPC inseamna si sfarsitul unui sezon excelent pentru mine. Desi am inceput anul prost, cu o accidentare la glezna, rezultatele din concursuri au fost peste asteptari.

Ma bucur nespus de mult ca avem un trofeu MPC in familie, multumita sotiei mele, si ma mai bucur ca mai sunt doar 11 luni pana la urmatorul MPC 😀

Comments
  1. Stefan says:

    Frumoasa povestea Alex. Rezultatul excelent !
    Bravo!

    Stefan

  2. Super! Multe felicitari!

Leave a comment