Archive for the ‘Piatra Craiului’ Category

Ca de obicei a fost FRUMOS ! Concursul meu de suflet … motivul pentru care m-am apucat de alergarea montana, muntele meu preferat, orasul natal, etc, etc ๐Ÿ™‚ De fapt pentru mine a fost MPC v 2.0 fiindca pe 2 Octombrie l-am mai alergat o data, insa atunci a fost pe zapada.

Acum cand s-a terminat oficial MPC 2013 pot spune ca mi-a placut mai mult MPC v 1.0 alergat pe 2 Octombrie. Atunci m-am bucurat mai mult de peisaj, de munte, am stat la taclale cu prietenii pe traseu, am glumit, l-am mai tachinat pe AlerGica, am mai facut glume cu Little Liti. Pe 2 Noiembrie insa a fost prea scurt … a fost competitia, a fost timpul, au fost secundele. Asta nu inseamna ca imi pare rau ca am participat, nici pe departe, insa au fost 2 evenimente total diferite.

Revenind la MPC-ul oficial din 2 noiembrie pot sa spun ca am facut cea mai buna cursa a mea din punct de vedere tactic. Strategia a functionat perfect si m-a ajutat sa obtin un timp excelent, oarecum nesperat. Varful de forma l-am atins in august iar de atunci nu a mai fost nici un salt calitativ. Nu am mai avut nici un PR pe traseele pe care ma antrenez. Practic am ajuns la maximum ce il puteam atinge in acest an si tot ce am incercat de atunci a fost sa raman la acel nivel cat mai mult. Insa planurile nu au fuctionat foarte bine deoarece din motive personale nu am prea mai avut timp de antrenamente. Acest lucru l-am cam resimtit si eram sigur ca in 2 Octombrie nu o sa am randamentul maxim insa totusi nu eram foarte departe de forma din august. Cand am aflat ca se amana cursa stiam ca acest lucru nu o sa ma avantajeze. Totusi cu o saptamana inainte de concurs am facut o tura faina cu prietenii prin Bucegi si am reusit sa reaprind oarecum motivatia si dorinta de a alerga cat pot de bine la MPC 2013.

Multumesc Coco pentru poza ๐Ÿ™‚

strunga

Dupa introducerea stufoasa iata si povestea cursei. Vineri seara am fost prezenti la Casa de Cultura din Zarnesti sa vedem daca putem ajuta cu ceva. Saptamana de dinaintea cursei nu am avut timp nici sa am grija ce mananc nici sa incarc la maxim rezervele organismului de apa si electroliti. In mod normal cu cateva zile inainte de un maraton consumam macar 1-2 kg de portocale (suc), fructe multe si preponderent paste si orez. Totusi vineri am avut noroc cu Manu si sucurile lui de mere cu sfecla. Am baut aproape 2 litri si au intrat la fix. Sambata la 7:30 eram prezenti la start si dupa controlul echipamentului ardeam de nerabdare sa inceapa MPC 2013. Startul a venit pe la 8:16 AM si am pornit cu mult entuziasm in ultimul maraton al acestui an.

Din nou s-a plecat ca din pusca ๐Ÿ™‚ Nu inteleg acest lucru … eu am alergat cu un ritm de 4:20/ km pe primii km iar in fata mea erau foarte multi alergatori ce alergau mult mai repede. Usor am inceput sa avansez si randurile de alergatori s-au tot rarit. Tactica mea a fost sa nu imi iau nici un iepuras si sa nu incercย sa facย  pe nimeni. Am mers oarecumย pe ceas. Vroiam ca ritmul cu care incep cursa sa il am si la finish pe ultimii 5-6 km.

Cum am parasit drumul forestier si am inceput prima urcare spre satul Magura eu am continuat sa alerg si am ajuns la zona de garduri destul de in fata si nu am avut nici o problema in a depasi fiindca cei din fata mea aveau un ritm bun.

Am alergat toata portiunea din Magura pana cand am ajuns la devierea in dreapta de la Casa Folea. Acolo nu avea sens sa incerc sa alerg. Am pornit la pas fiind urmat aproape de Nicu Jinga. Pana in varf l-am depasit pe George si apoi a urmat o bucata foarte faina catre Saua Joaca avand in prim plan creasta Craiului. La Table am ajuns cam in 1h:11 min. La punctele de alimentare nu m-am grabit. Nu se justifica sa nu te alimentezi si hidratezi corect pentru a castiga cateva secunde in plus. Stiam ca va urma o portiune mai problematica pana in Plaiul Foii iar pe apa de la Spirlea nu m-am bazat. Asa ca am luat un gel, o pastila de Salt Sticks si am baut multa apa. Apoi am pornit din nou in cursa, am recuperat ce am pierdut si dupa 2-3 km eram din nou pe acceasi pozitie de dinainte de Table. Am ajuns apoi la urcarea spre Funduri. Cand panta a crescut simtitor am luat-o la pas. Aici m-a depasit Vlad Spiru care mergea foarte bine si cam atat. L-am avut mereu in raza vizuala insa chiar nu mi-a pasat daca se departeaza sau eu ma apropii. Nu vroiam sa scot mai putin de 2 h pana sus in Funduri. Nu se justifica sa castig cateva minute pe urcare si apoi sa pierd mult mai multe pe portiunile alergabile din cauza oboselii. Asa ca am mers constant si dupa 2h si 30 de secunde eram pe varf foarte fresh. Am luat din nou o pastila Salt Stick si un gel Sponser cu tomate, m-am hidratat si am ramas surprins ca Iulia (Pisy) era chiar in spatele meu. Avea un ritm excelent pe urcare. Nu mai am nici un orgoliu masculin vs feminin ๐Ÿ™‚ si pur si simplu am admirat cat de mult a progresat in ultimul an.

Hidratare si alimentare inainte deย distractie

Si a venit portiunea care imi place la nebunie si care am coborat-o si cu o mica doza de nebunie :), coborarea pe Valea Urzicii. Cand am analizat datele de pe ceas am ramas cu gura cascata: 5min:24sec. Fiindca am ajuns odihnit pe varf, pentru ca am avut niste adidasi faini si pentru ca traseul nu fuseseย batut de prea multi concurenti am putut sa cobor in halul asta ๐Ÿ™‚ A fost superb !!! Apoi a urmat portiunea cea mai fotogenica a traseului, m-am bucurat de ea insa totul se desfasura cu prea mare repeziciune. Am ajuns destul de repede la Spirlea (unde nu era apa ๐Ÿ™‚ ) si am continuat spre Plaiul Foii in acelasi ritm destul de alert. Cand am ajuns pe drumul forestier am dat drumu un pic la motoare si l-am ajuns pe Vlad. Antrenamentul de plat din acest an si-a spus cuvantul, alergand ultimii km pana la punctul de alimentare cu 4min/km. La Plaiul Foii am ajuns dupa 3h:2min. Din nou nu m-am grabit. Am baut apa pe saturate, am luat un gel Sponser de tomate si o pastila Salt Sticks si am pornit spre ultima provocare a zilei … Diana ๐Ÿ™‚ Am alergat pana aproape de intrarea in padure si am luat-o apoi la pas. Dupa cateva minute m-a ajuns Nicu care cuplase 4*4 ๐Ÿ™‚ Destul de in spate il vedeam si pe Vlad Spiru. Am continuat constant pe urcare incercand sa nu imi stric ritmul si pentru a mai lasa ceva rezerve pentru coborarea spre Zarnesti. Cand am ajuns la devierea din traseul turistic am vazut-o din nou pe Iulia in spatele meu. Avea un ritm incredibil. Am ajuns in cele din urma sus la refugiu dupa 48 de minute, Iulia cu cateva secunde in spatele meu, si am pornit in viteza pe coborare. La punctul de alimentare din Coltul Chiliei am luat din nou un gel si am pornit in urmarirea lui Nicu. Toata portiunea de la Coltul Chiliei pana la finish am alergat-o foarte bine, ritmul a fost cam pe la 4:20/km, l-am ajuns si pe Nicu si am terminat amandoi MPC 2013 in 4h:34min. Dupa un minut a ajuns si Pisy care a ridicat foarte foarte mult bariera MPC la feminin. Felicitari !!!

Ceasul l-am lasat pornit inca 11 minute insa aici este povestea cursei in minute, secunde si diferente de nivel ๐Ÿ™‚

Analizand cursa am constatat ca strategia mea a mers de minune. In afara de ultimul km pe Diana unde incepeam sa simt si oboseala, restul urcarilor le-am facut relativ in acelasi pas. Deasemenea ritmul de la start l-am avut si la finish.

In august imi propusesem un timp in intervalul 4h:20 – 4h:30… atunci insa nu luasem in calcul ocolul de la Casa Folea unde eu estimez ca am pierdut cel putin 5 minute. Asa ca sunt multumit si oarecum surprins avand in vedere panta descendenta a formei mele fizice.

Surpriza cea mai mare insa a facut-o Rose care a reusit sa urce pe podium obtinand locul 3 la categoria ei de varsta. Avand in vedere peripetiile din acest an si lipsa de antrenament din ultimul timp nu pot decat sa o felicit. Esti Tare !!! ๐Ÿ™‚

Cu ajutorul fotografilor, povestea cursei in imagini:

MPC inseamna si sfarsitul unui sezon excelent pentru mine. Desi am inceput anul prost, cu o accidentare la glezna, rezultatele din concursuri au fost peste asteptari.

Ma bucur nespus de mult ca avem un trofeu MPC in familie, multumita sotiei mele, si ma mai bucur ca mai sunt doar 11 luni pana la urmatorul MPC ๐Ÿ˜€

Sfarsit 2012 – Start 2013

Posted: January 3, 2013 in Piatra Craiului

Orice sfarsit este un nou inceput – cel putin asa imi place sa cred. Sfarsitul lui 2012 a insemnat pentru mine un cumul de accidentari … De la crosul din 15 Noiembrie nu am mai alergat, nu am mai fost pe munte si in general nu am mai facut nimic fizic. Rotula stanga in prima parte m-a tinut pe tusa intr-o recuperare prelungita iar apoi, in luna decembrie, o accidentare stupida la glezna mi-a dat peste cap toate planurile de concediu si nu numai. Desi 2012 a insemnat o participare la 10 concursuri montane (maratoane, semimaratoane, maratoane cicliste) in care nu m-am pricopsit cu nici o accidentare, a venit luna decembrie cand mi-am luxat glezna absolut stupid, pe trotuar, incercand sa ocolesc o turma de oameni ce asteptau autobuzul in statie. Ce pot sa zic? Ceasul rau? Nu are sens sa mai zic nimic. Asta este, s-a intamplat, privesc inainte si merg mai departe.

2012 s-a sfarsit nu foarte fericit pentru mine insa totusi frumos fiindca am petrecut cumpana dintre ani alaturi de oameni faini pe munte, in Piatra Craiului, la cruce. Toate supararile acumulate in ultimele saptamani au disparut in momentul in care am privit spectacolul magic al artificiilor, de la inaltime.

DSC_0446

2013 a inceput… planuri, ganduri, sperante. As vrea sa pot sa particip macar la tot atatea competitii ca in 2012 si sa ma pot bucura de ele cel putin in aceeasi masura.

De ce sa ma chinui din nou sa termin un maraton? Sa imi scuip plamanii in panta si sa risc vreo accidentare in coborarile tehnice si pline de pietre? … in primul rand pentru ca atunci simt ca traiesc muuult mai intens. Acesta este drogul meu, activitatea fizica intensa si de durata in mijlocul naturii. In al doilea rand … este al naibii de sanatos.

Desi am doar un pic peste 1 an de cand am inceput sa alerg prin munti, sunt in masura sa emit niste concluzii ce le-am validat fie simtindu-le fie prin monitorizare. Mai exact:

  • contrar multor idei preconcepute, alergarea montana ajuta articulatile (genunchi, glezne, etc). La concluzia asta am ajuns simtind pe pielea mea modificarile ce s-au intamplat in corpul meu. Cativa ani de zile am avut probleme cu sindromul iliotibial (care nu e neaparat o problema de incheietura), iar 2012 a insemnat primul an in care nu am mai avut probleme. In 2011 am fost diagnosticat cu ruptura de menisc de gradul 1 si 2 la piciorul drept, problema care a generat un click deranjant la nivelul piciorului drept cand flexam. Stiu cum m-am simtit atunci si observ acum cat de puternic imi simt genunchiul drept. Binenteles a disparut si click-ul. In 2011 am facut un RMN la picior si mi-as dori sa fac inca unul anul asta pentru a putea avea o imagine comparativa a ceea ce a insemnat 2 ani de alergare montana pentru genunchiul drept.
  • alergare montana determina cresterea colesterolui bun HDL. La concluzia asta am ajuns in urma analizelor ce le fac in fiecare an in luna decembrie. Am analize facute in decurs de 3 ani, iar in 2012 nivelul colesterolului bun (HDL) a fost peste scala. Daca in 2011 am avut un nivel al colesterolului bun de 55, anul asta am avut 65, in conditiile in care marja de valori este cuprinsa intre 40 si 60. Cresterea colesterolului bun este o consecinta a maratoanelor. In cei 40+ km organismul trebuie sa proceseze si grasime pentru a asigura aportul energetic necesar. Pentru a procesa grasimile este nevoie de acest colesterol HDL care este necesar pentru a metaboliza colesterolul rau (LDL) la nivelul ficatului. Ce inseamna un HDL crescut? – vorba unui prieten: “tu esti arogant de sanatos !” ๐Ÿ˜€
  • alergarea montana ajuta inima si sistemul respirator – este general stiut faptul ca inima este un muschi si din acest motiv trebuie antrenat. Ce antrenament poate fi mai bun decat un maraton montan in care iti fortezi inima la maxim si stai 4-5 sau 6 ore cu un puls mediu de 120-130? Tot pe pielea mea am putut monitoriza si pulsul. Astfel intr-o dimineata am avut un puls de 42 batai / minut, iar in timpul zilei in repaos oscileaza intre 50- 55 batai/minut. Ce inseamna lucrul asta? Simplu… inima munceste mai relaxat pentru a pompa singele prin artere/vene. La nivelul aparatului respirator am simtit pe propria piele cresterea volumui de oxigen ce il pot inspira.
  • alergarea montana provoaca dependenta – validat pe propria piele :).

Desigur ca nu pot emite concluzii generale – ar fi fost nevoie de un esantion muuuult mai mare pentru a valida cele de mai sus, insa ele se regasesc si in alte site-uri/articole ce le puteti gasi pe internet.

Totusi … si exista un totusi, orice exces nu este bun. Eu pe parcursul anului 2012 mi-am ascultat foarte atent corpul si nu am fortat peste masura nici cu antrenamentele nici cu participarile la concursuri. Poate un pic la sfarsit de sezon am exagerat cu turele pe munte si am avut probleme cu rotula. Desigur pentru a putea practica acest sport trebuie sa ai mare grija si la ce mananci si la cat timp dormi si cat timp iti acorzi pentru recuperare. Eu folosesc si suplimente de glucozamina de la Sponser pentru a asigura un aport constant de material de constructii pentru ligamente/tendoane. Suplimente de glucozamina se gasesc in toate farmaciile iar glucozamina+condroitina sunt singurele substante validate stiintific ce ajuta la regenerarea tesutului conjunctiv. O atentie deosebita trebuie avuta si in ceea ce priveste mineralele si vitaminele. La capitolul asta prefer sa nu iau suplimente si de fiecare data cand pot exagerez cu fructele si legumele.

A fost un 2012 frumos si ma astept ca 2013 sa nu fie mai prejos. Astept cu nerabdare sa ma recuperez si sa revin pe munte fie la plimbare fie in alergare. Din pacate si post-ul asta sta prost la caipitolul poze insa recuperez eu.

Un 2013 plin de realizari !