Sfarsit 2012 – Start 2013

Orice sfarsit este un nou inceput – cel putin asa imi place sa cred. Sfarsitul lui 2012 a insemnat pentru mine un cumul de accidentari … De la crosul din 15 Noiembrie nu am mai alergat, nu am mai fost pe munte si in general nu am mai facut nimic fizic. Rotula stanga in prima parte m-a tinut pe tusa intr-o recuperare prelungita iar apoi, in luna decembrie, o accidentare stupida la glezna mi-a dat peste cap toate planurile de concediu si nu numai. Desi 2012 a insemnat o participare la 10 concursuri montane (maratoane, semimaratoane, maratoane cicliste) in care nu m-am pricopsit cu nici o accidentare, a venit luna decembrie cand mi-am luxat glezna absolut stupid, pe trotuar, incercand sa ocolesc o turma de oameni ce asteptau autobuzul in statie. Ce pot sa zic? Ceasul rau? Nu are sens sa mai zic nimic. Asta este, s-a intamplat, privesc inainte si merg mai departe.

2012 s-a sfarsit nu foarte fericit pentru mine insa totusi frumos fiindca am petrecut cumpana dintre ani alaturi de oameni faini pe munte, in Piatra Craiului, la cruce. Toate supararile acumulate in ultimele saptamani au disparut in momentul in care am privit spectacolul magic al artificiilor, de la inaltime.

2013 a inceput… planuri, ganduri, sperante. As vrea sa pot sa particip macar la tot atatea competitii ca in 2012 si sa ma pot bucura de ele cel putin in aceeasi masura.

De ce sa ma chinui din nou sa termin un maraton? Sa imi scuip plamanii in panta si sa risc vreo accidentare in coborarile tehnice si pline de pietre? … in primul rand pentru ca atunci simt ca traiesc muuult mai intens. Acesta este drogul meu, activitatea fizica intensa si de durata in mijlocul naturii. In al doilea rand … este al naibii de sanatos.

Desi am doar un pic peste 1 an de cand am inceput sa alerg prin munti, sunt in masura sa emit niste concluzii ce le-am validat fie simtindu-le fie prin monitorizare. Mai exact:

• contrar multor idei preconcepute, alergarea montana ajuta articulatile (genunchi, glezne, etc). La concluzia asta am ajuns simtind pe pielea mea modificarile ce s-au intamplat in corpul meu. Cativa ani de zile am avut probleme cu sindromul iliotibial (care nu e neaparat o problema de incheietura), iar 2012 a insemnat primul an in care nu am mai avut probleme. In 2011 am fost diagnosticat cu ruptura de menisc de gradul 1 si 2 la piciorul drept, problema care a generat un click deranjant la nivelul piciorului drept cand flexam. Stiu cum m-am simtit atunci si observ acum cat de puternic imi simt genunchiul drept. Binenteles a disparut si click-ul. In 2011 am facut un RMN la picior si mi-as dori sa fac inca unul anul asta pentru a putea avea o imagine comparativa a ceea ce a insemnat 2 ani de alergare montana pentru genunchiul drept.
• alergare montana determina cresterea colesterolui bun HDL. La concluzia asta am ajuns in urma analizelor ce le fac in fiecare an in luna decembrie. Am analize facute in decurs de 3 ani, iar in 2012 nivelul colesterolului bun (HDL) a fost peste scala. Daca in 2011 am avut un nivel al colesterolului bun de 55, anul asta am avut 65, in conditiile in care marja de valori este cuprinsa intre 40 si 60. Cresterea colesterolului bun este o consecinta a maratoanelor. In cei 40+ km organismul trebuie sa proceseze si grasime pentru a asigura aportul energetic necesar. Pentru a procesa grasimile este nevoie de acest colesterol HDL care este necesar pentru a metaboliza colesterolul rau (LDL) la nivelul ficatului. Ce inseamna un HDL crescut? – vorba unui prieten: “tu esti arogant de sanatos !” 😀
• alergarea montana ajuta inima si sistemul respirator – este general stiut faptul ca inima este un muschi si din acest motiv trebuie antrenat. Ce antrenament poate fi mai bun decat un maraton montan in care iti fortezi inima la maxim si stai 4-5 sau 6 ore cu un puls mediu de 120-130? Tot pe pielea mea am putut monitoriza si pulsul. Astfel intr-o dimineata am avut un puls de 42 batai / minut, iar in timpul zilei in repaos oscileaza intre 50- 55 batai/minut. Ce inseamna lucrul asta? Simplu… inima munceste mai relaxat pentru a pompa singele prin artere/vene. La nivelul aparatului respirator am simtit pe propria piele cresterea volumui de oxigen ce il pot inspira.
• alergarea montana provoaca dependenta – validat pe propria piele :).

Desigur ca nu pot emite concluzii generale – ar fi fost nevoie de un esantion muuuult mai mare pentru a valida cele de mai sus, insa ele se regasesc si in alte site-uri/articole ce le puteti gasi pe internet.

Totusi … si exista un totusi, orice exces nu este bun. Eu pe parcursul anului 2012 mi-am ascultat foarte atent corpul si nu am fortat peste masura nici cu antrenamentele nici cu participarile la concursuri. Poate un pic la sfarsit de sezon am exagerat cu turele pe munte si am avut probleme cu rotula. Desigur pentru a putea practica acest sport trebuie sa ai mare grija si la ce mananci si la cat timp dormi si cat timp iti acorzi pentru recuperare. Eu folosesc si suplimente de glucozamina de la Sponser pentru a asigura un aport constant de material de constructii pentru ligamente/tendoane. Suplimente de glucozamina se gasesc in toate farmaciile iar glucozamina+condroitina sunt singurele substante validate stiintific ce ajuta la regenerarea tesutului conjunctiv. O atentie deosebita trebuie avuta si in ceea ce priveste mineralele si vitaminele. La capitolul asta prefer sa nu iau suplimente si de fiecare data cand pot exagerez cu fructele si legumele.

A fost un 2012 frumos si ma astept ca 2013 sa nu fie mai prejos. Astept cu nerabdare sa ma recuperez si sa revin pe munte fie la plimbare fie in alergare. Din pacate si post-ul asta sta prost la caipitolul poze insa recuperez eu.

Un 2013 plin de realizari !

Advertisement