Creasta Pietrei Craiului – Un vis implinit

Inca de cand eram tzacan am fost fascinat de Piatra Craiului. Piatra Craiului a fost si ramane un munte invaluit in mistere. De cand eram mic am crescut cu tot felul de mituri/povesti legate de muntele asta. De la avenul din Grind care se credea fara fund, locul de refugiu al legionarilor, un tunel pe sub Crai, un loc unde se aude de exact 9 ori ecoul, poteci nemarcate spre locuri mirifice, etc. Toate aceste povesti, care sunt sau nu adevarate, au creat in mintea mea o aura mistica a Craiului. O alta poveste era ca toata creasta Craiului are vreo 25 de km si ca nu se poate face intr-o zi.

Desigur ca o data ce am mai crescut imaginea aceasta s-a schimbat insa, pentru mine cei 25 de km de creasta ai Craiului au ramas un vis frumos. Am facut de multe ori creasta Craiului insa niciodata nordica si sudica in aceeasi zi. Stiam ca se poate face dar, pana acum nu am avut conditia necesara sa incerc asa ceva. Stiam sigur ca nu sunt 25 de km, problema era insa ca in ultimii ani m-au tot suparat genunchii si eram sigur ca daca o sa incerc asa ceva sansele vor fi impotriva mea.

O data cu microbul alergarii montane si cu participarea la maratoane conditia mea fizica s-a imbunatatit substantial. Creasta Craiului o aveam in plan inca de la inceputul anului. Cu timpul am stat mai prost insa vroiam sa fac tura asta undeva in toamna fiindca nu o sa fie asa cald, peisajele sunt deosebite si foarte important … nu o sa fie muste. Cum prognoza se anunta frumoasa in saptamana ce a urmat dupa Azuga Trail Race si avand in vedere ca era si ultima fereastra in care puteam beneficia de ora de vara mi-am luat concediu joi si vineri (25-26 Octombrie).  Era sfarsit de sezon iar oboseala si uzura in incheieturi se cam faceau simtite insa era ultima sansa sa imi indeplinesc acest vis. Desigur ca avand liber si joi am pulsat un pic si impreuna cu Tudor am mai bagat si o tura in Fagaras 🙂 … destul de solicitanta.

Revenind la Crai, planul era sa merg pe ruta: Botorog, Prapastii, Chelile Pisicii, La Table, Saua Funduri iar apoi linia crestei pana la Turnu. Zis si facut … vineri de dimineata eram impreuna cu Tudor la Botorog si am plecat in tura la 8:45 AM. Am alergat cam tot ce se poate in afara de Cheile Pisicii si urcarea spre Funduri asa ca am ajuns in 2h:30 in creasta cu tot cu vreo 10-15 minute petrecute La Table ca sa ne umplem rezervele de apa. Pe creasta Craiului nu exista apa asa ca era foarte important sa avem suficienta la noi. Eu am avut un camel-back de 1,5L, un bidon de 0.5l si inca o doza de 0.33 de Isostar primita la Padina Fest.

La 11:15 eram deja in punctul cel mai inalt al MPC-ului iar pentru noi de-abia de acolo incepea aventura :).

Imediat dupa varful Funduri am facut o pauza de mancare si apoi a inceput distractia. Creasta Craiului are o frumusete deosebita. De acolo de sus se pot vedea o gramada de puncte de refreinta ale Craiului cum ar fi: Umerii, Poiana Inchisa, Marele Grohotis, Padina Lancii, etc. Vremea a fost perfecta si am avut noroc sa prindem si plafon de nori … absolut superb.

Parca eram intr-o alta dimensiune. Mergeam si mergeam si nu simteam nici un efort si nu puteam decat sa fiu extaziat ca o data cu alergarea montana mi s-au deschis cu totul alte perspective in ceea ce priveste mersul pe munte. Daca anul trecut nu concepeam o tura lunga pe munte fara un rucsac de 30-40l,  bocanci, haine de schimb, cateva randuri de sandwich-uri si eventual o pereche de suprapantaloni in caz de ploaie de data asta eram cu un rucasc de 10L, o geaca de ploaie, 2,3L de apa, doua batoane si 2 sandwich-uri, o frontala, un briceag mic si o pereche de adidasi in picioare.

Tudor trebuia sa ajunga mai repede la Brasov asa ca pe la jumatatea crestei sudice ne-am despartit. Eu am continuat intr-un ritm destul de sustinut si pe la 13:00 eram pe Piscul Baciului.

Dupa inca o ora am ajuns pe Ascutit si acolo am facut o pauza scurta de 10 minute.

Am mai continuat cam 40-50 de minute si iata ca am finalizat creasta Craiului … ce scurt a fost :(. Parca as fi vrut sa ma intorc 🙂 … cine stie poate la anu incerc sa fac creasta in ambele sensuri :D.

Punct final…

Initial ma gandisem ca sa fac si Piatra Mica de la Belvedere si sa cobor in Zanoaga insa deja plafonul de nori acoperise in totalitate Piatra Mica si pe langa lucrul asta … parca imi disparuse cheful dupa coborarea de pe Turnu, asa ca am continuat pana la Curmatura si apoi pana la Botorg unde lasasem masina. Am ajuns la Botorog la ora 16:00.

A fost o tura extraordinara pentru mine, un vis implinit. Ma bucur enorm ca m-am apucat de alergarea montana … mersul pe munte acum este o placere si mai mare. Nu ma mai gandesc ca o sa-mi fie greu, nu mai ajung rupt pe creasta dupa o urcare serioasa. Am avut timp suficient sa ma bucur de peisaj si sa fac poze. In total m-am miscat cam 5h:30. Restul de aproape 1,5 ore le-am petrecut in pauze sau la poze. Nu am mers deloc la timp, nu am vrut sa vad cat de repede se poate face creasta Craiului… am fost sa-mi implinesc un vis acolo sus in creasta Craiului.

Daca va intereseaza profilul rutei dati click AICI ~ 29km cu 2050 m+.

In final totusi as vrea sa mai precizez ca tura este foarte tehnica … sunt multe pasaje de catarare grea/usoara (depinde de fiecare) si exista multe zone expuse pe creasta. Pe creasta cred ca am alergat maxim 20% din distanta … restul rutei nu mi se pare tocmai pretabila mai ales ca sunt multe zone expuse.

… un ultim gand … conform GPS-ului creasta Craiului din Saua Funduri pana la Turnu are cam 10 km :).