Azuga Trail Race

Sambata – 20 Octombrie – am incheiat cu succes un an 2012 nebunesc. Nebunesc prin prisma numarului mare de competitii la care am participat … Nici in visele mele cele mai frumoase nu m-as fi gandit ca anul asta voi bifa asa de multe concursuri. Daca am inceput mai timid prin martie 2012 cu Postavaru Night iata ca a venit si luna Octombrie cand am incheiat in forta acest sezon nebun.

Finalul a fost pe masura, iar luna Octombrie a pastrat pentru alergatorii montani doua fructe coapte, zemoase si foarte dulci 🙂 Daca MPC este prin traditie un concurs matur, un eveniment pe care sti sigur ca il vei savura mult dupa ce il termini, ATR, desi la prima editie, nu s-a lasat mai prejos si ne-a oferit un sfarsit de sezon pe masura.

ATR este un concurs de alergare montana cu un traseu foarte frumos, avand aproximativ 27 km, 1600 m+ si o urcare excelenta dupa 20 de km pe partia Sorica cu o panta medie de 25% – un deliciu :).  Ma bucur ca organizatorii de astfel de evenimente nu se mai cramponeaza in distanta magica de 42,195 km si ne incanta si cu alte curse mai scurte insa, la fel de frumoase si solicitante. Sunt sigur ca in 2013 o sa mai avem parte de asa ceva. ATR a mai venit cu o alta ideea interesanta – competitia pe echipe. Practic te inscri la invidual si daca iti mai gasesti inca 3 co-echipieri iti poti face o echipa gratuit :), cu conditia ca in echipa sa fie macar o fata. Eu am facut echipa cu Rose, Pepi si fiul lui – Nicu… echipa noastra s-a numit Buzetarii 😀 – prietenii stiu de ce 😛

Dupa introducerea stufoasa … sa trecem la fapte :). Sambata de dimineata am ajuns la baza partiei Sorica impreuna cu Pepi, Rose, Ionel si mama mea. Pentru ca era destul de frig afara am intrat repede in hotelul Larisa, gazda noastra pentru aceasta competitie.

Dupa ce am mai socializat un pic cu restul lumii si am completat necesarele pentru cursa de la stand-ul Sponser ne-am aliniat circa 350 de oameni la start  … toti nerebdatori sa incepm, mai mult din cauza ca inghetam 😀 … si la 10.00 a inceput cursa !

Despre cursa nu am foarte multe lucruri de spus … totul a mers ca pe roate, nu am avut crampe, dureri musculare sau de incheieturi. Traseul a fost extrem de frumos, poteci pitoresti prin padure si prin golul alpin cu peisaje splendide avand Bucegi-ul in prim plan in tonurile inconfundabile ale culorilor tomnatice. Singura problema era sa nu te impiedici fiind furat de peisaj :). Absolut superb !!!

Traseul marcat un pic prea bine pentru gustul meu, insa avand in vedere ca au fost si oameni cu mai putina experienta in astfel de evenimente a fost un lucru bun. Toate punctele problematice au fost perfect marcate incat era practic imposibil sa te pierzi. Voluntari zambitori pe traseu, puncte de revitalizare aproape la fiecare 5 km, toate ingredientele pentru un concurs perfect.

Pentru ATR nu am avut un plan anume, vroiam sa alerg cat mai bine si cat mai repede… si asa a si fost. Am terminat cursa in 3h:15 min. Eu ma gandeam ca o sa vin in intervalul 3:00 -3:30, deci am aproximat bine.

Dupa MPC am fost un pic dezamagit din cauza crampelor timpurii ce mi-au facut varza gambele. La ATR am reusit sa-mi dau seama de greseala ce am facut-o cu 2 saptamani inainte. Cand mi-am pregatit camel-back-ul pentru MPC mai aveam o pastila de izotonic HIGH5 primita mai demult cand am cumparat o curea de monitorizare a pulsului. M-am gandit atunci sa o pun in apa ca sa nu am gustul ala de furtun de plastic … Organismului meu se pare ca nu-i plac mix-urile de genul asta. Eu mi-am promis ca nu mai fac prostia asta pe viitor si o sa merg 100% pe Sponser. La toate concursurile de pana la MPC am folsit exclusiv Sponser (geluri, activator, magneziu, izotonic) si nu am avut nici macar o crampa. La MPC la prima urcare serioasa deja aveam crampe la ambele picioare … cam mare coincidenta. La ATR dupa 2 km am dat intr-o urcare foarte serioasa de 500m+ si nici macar nu am simtit-o. Desigur ca a fost greu si am horcait pe traseu insa dupa ce am terminat nu am avut crampe si am putut sa alerg imediat ca inainte de urcare.

Tocmai din cauza crampelor de la MPC pe prima urcare nu am fortat … fiind depasit de destul de multi concurenti. Mi-era un pic frica sa apas acceleratia. Apoi m-a depasit Gianina si a fost momentul in care orgoliul masculin mi-a dat o palma sa ma trezesc la realitate :D. Asa ca ii multumesc Geaninei ca m-a trezit si am reusit sa ma conectez la cursa. Crampele nu au aparut si am putut sa alerg foarte bine. Coborarile au fost punctele mele forte unde am depasit. NU am depasit pe nimeni pe urcari, insa pe coborari am castigat cele mai multe locuri in clasament.

Urcarea pe Sorica a fost un deliciu :). Am decis sa nu folosesc betele fiindca nu concuram pentru podium. Ar fi fost de mare ajutor insa, nefiind presat de nimic nu am vrut sa folosesc nici un ajutor si am preferat sa merg exclusiv pe picioarele mele.

Crampele nu au venit, am fost depasit de doi concurenti care aveau bete insa cum am ajuns pe plat i-am depasit. Chiar inainte de a intra in padure am intors capul si am vazut-o din nou pe Gianina in departare si  m-a impulsionat sa calc un pic acceleratia pe coborare :). Asa ca  am coborat in viteza prin padure pana in Azuga si am trecut linia de finish dupa 3h:15 min.

ATR m-a mai invatat o alta lectie… Eu am participat mai mult la maratoane anul asta si corpul meu este destul de obisnuit cu o distanta mai mare. Dupa ce am terminat cursa nu eram foarte obosit si as mai fi putut continua destul de usor pana la distanta maratonului. Atunci mi-am dat seama ca nu am dat tot ce puteam pe traseu. In mod normal ar fi trebuit ca dupa 27 de km sa fiu rupt, insa eu am mers in ritm de maraton cu usoare accelerari cand am vazut-o pe Gianina fie in fata fie in spate. Data viitoare o sa am o alta strategie pe o astfel de distanta.

La ATR am folosit Strava impreuna cu aplicatia pentru Smartphone. Este un tool foarte util si il recomand tuturor celor care vor sa-si monitorizeze concursurile si antrenamentele. Din punctul meu de vedere analiza per km este foarte utila, numerele de acolo confirmand si povestea cursei.

Pe plat si coborari am mers destul de constant de la start pana la finish de unde si faptul ca la final mai aveam destul de multe rezerve. Ideal ar fi fost sa accelerez pe final insa, eu am continuat in acelasi ritm.
Urcarea pe Sorica am facut-o in 36 de minute. 17 minute primul km si 19 minute al doilea km. Diferenta nu a constat in epuizare in partea a doua, doar ca am lasat-o mai moale fiindca nu stiam cat de lunga este urcarea si vroiam sa mai am resurse sa accelerez pe final… lucru ce nu l-am facut foarte bine conform cifrelor :).

Acum am deja o vasta experienta de 1 an 😀 si o sa fac o retrospectiva a lectilor ce le-am invatat pana acum in astfel de competitii.

ATR mi-a oferit prilejul sa inchei cu succes un an 2012 foarte frumos pentru mine. Multumesc organizatorilor si voluntarilor pentru implicare si as mai avea un singur feedback pentru ei. La tombola extrem de bogata de la sfarsit nu mi-a placut faptul ca norocosii castigatori de produse Salomon au primit preferential premile (Ceva gen … te cunosc ia un rucsac, nu te cunosc ia o sapca). Eu sunt de parere ca atat castigatorul cat si produsul ar trebui sa fie extrasi cu ochii inchisi. Sau sa fie acelasi premiu pentru toti. Repet, ATR a fost o competitie excelent organizata iar legat de tombola nu este o critica ci doar un feedback.