Chamonix Mont Blanc 2012

Posted: September 15, 2012 in Mountains, The Alps, Trail Running

Again I don’t have enough time to write in English so this one again in Romanian…

Anul trecut am avut primul contact cu Alpii. Am ramas impresionat si deasemenea mi-am dat seama ca a merge pe traseele din Alpi necesita o mai buna planificare, o buna conditie fizica si noroc … cum aveam sa descopar anul asta 🙂

Planul anul asta era simplu, urcam la Aig du Midi, stam o noapte la refugiul Cosmique si noaptea mergem pe varf  urmand traseul 3 munti (Mont Blanc du tacul, Mont Maudit si Mont Blanc). Traseul este foarte frumos insa destul de dificil necesitand experienta in folosirea echipamentului specific de iarna: coltari, piolet si cuie de gheata. Principalul obstacol il constituie Mont Maudit unde exista un pasaj mai tehnic cu o panta de vreo 60% unde este nevoie de cuie de gheata si experienta in mersul cu pioleti si coltari. Cel putin asa am auzit si asa ni s-a spus de la Maison de la Montagne.

Anul trecut am ajuns destul de repede pe Mont Blanc du Tacul insa intru-cat nu aveam cuie de gheata si nici bani sa mai stam o noapte la Cosmique, sa coboare cineva in Chamonix sa cumpere cuie de gheata si sa revina in Valle Blanche a trebuit sa renuntam desi vremea a fost superba. Anul asta am venit pregatiti cu 5 cuie de gheata, cu o mai buna conditie fizica si cu mari sperante ca vom ajunge pe varf.

Cazare am gasit la un pret cat de cat rezonabil chiar in buricul targului langa telecabina. Am planificat o saptamana de Chamonix in care sa pandim o fereastra de vreme buna. Anul asta am fost in aceeasi formatie Rose, Tudor si eu. Am venit din nou cu masina schimband de cateva ori sofatul cu Tudor. Este o varianta destul de comoda de a face cei 2000 de km de la Brasov la Chamonix. Conditia este sa ai o masina mare totusi ca unul din soferi sa se poate odihni bine pe bancheta din spate.

Am ajuns vineri pe 24 August chiar cu o saptaman inainte de a se da startul la UTMB. Mi-a parut rau ca nu am verificat orarul UTMB inainte de a face rezervarile … ne-am fi dorit sa vedem macar startul insa noi am eliberat camera pe 30 :(. Insa poate in viitor o sa fim si noi concurenti :D.

Chamonix-ul imi place in mod deosebit … e un orasel care te indeamna sa mergi pe munte, sau sa faci sport in general. Majoritaea oamenilor sunt imbracati in echipmanet montan si fie pleaca in ture sau tocmai ce au revenit de pe cine stie ce coclauri. Daca nu esti un om de munte o sa te simti destul de stingher. Este un loc unde as putea sa imbatranesc fara nici o problema 😀

Am ajuns in Chamonix dupa o pauza destul de lunga de recuperare dupa maratonul din Cindrel, si nevoia de a alerga pe munte crescuse la cote alarmante. Nu sunt genul de om care sa stea. Consider o pierdere de timp sa stai si sa nu faci nimic = sa te odihnesti. De-aia dorm noaptea, sa ma odihnesc. NU simt nevoia sa ma odihnesc si in week-end. NU ma simt comfortabil cand trece timpul pe langa mine iar eu ma odihnesc. Desigur sunt perioade cand e bine sa faci pauze sa te recuperezi dupa concursuri sau antrenamente puternice, insa nu as putea de exemplu sa ma duc in concediu si sa stau toata ziua pe un sezlong sa beau un cockatail cu paiul ca sa nu imi obosesc muschii gatului si mai pe seara sa revin in hotel sa-mi iau doza de all inclusive. Nu am nimic impotriva cu cei care fac treaba asta in concediu. Gusturile nu se discuta sau critica, doar ca eu nu ma pot regasi in tabloul respectiv.

Asadar am ajuns in Chamonix vineri pe seara si dupa un somn bine-meritat in pat 🙂 a doua zi eram la alergare tus trei pe la Plan du Aiguille. Chamonix este de fapt un orasel intr-o vale marginita de masivul Brevent pe de-o parte si masivul Mont Blanc pe de alta parte. Anul trecut am fost in Brevent asa ca anul asta l-am dedicat in totalitate masivului Mont Blanc. Exista o gramada de trasee frumoase de trail running pana la prima statie de telacabina a rutei Chamonix-Aig du Midi.

Anul acesta am profitat din plin de tehnologie. Cu un smart phone si cu google maps salvat partial doar in zona Chamonix am avut cel mai bun ghid cu noi :). In prima zi am ales sa urcam la Plan du Aiguille si de acolo sa continuam pana la Lac Bleu, foarte aproape de stanciile masive din zona Aig du Midi.

Lac Bleu

Accesul la trasee se face foarte usor pa langa statia de telecabina. Zona destul de asemanatoare cu ce gasim si la noi in munti, cel putin in partea de mai jos. Singura diferenta notabila este faptul ca vegetatia care la noi o intalnesti pe la 1500 de m acolo o gasesti pe la 1800-1900 m. Probabil si influenta mediteraniana isi are rolul ei. Am ramas surprins de cate de multe afine am gasit pe traseu. Nimeni nu se oboseste sa le culeaga … insa noi am facut de fiecare data pauza sa ne umplem burtile. Tufele de afine erau si terasate asa ca nici nu era nevoie sa te apleci … visul oricarui culegator de afine :D.

Zona de gol alpin incepe cam de la 2000+m si este destul de asemanatoare cu Fagarasul. Foarte multe lume pe traseu, multi alergatori si in general oameni de toate varstele.

Sambata seara ne-am petrecut-o la un restaurant chinezesc ce avea wifi gratuit si am planificat un pic urmatoarele zile. Conform prognozei singura fereastra ce o aveam era in intervalul luni-marti. Asa ca ne-am hotarat ca luni dimineata sa urcam la Cosmique si sa stam acolo toata ziua sa ne aclimatizam. Desi stiu in principiu cum se foloseste un cui de gheata si ce amaraje se pot face cu el era pentru prima data cand aveam unul in mana asa ca pe langa Cosmique vroiam sa exersam mersul cu cuie de gheata si eventual sa facem un amaraj Abalakov. Duminica am fost din nou la Maison de la Montagne si ne-am cam desumflat :(. In cursul noptii ninsese foarte mult sus si deja erau vreo 50-60 de cm de zapada pe Mont Blanc du Tacul. Deasemenea ni s-a spus ca au incercat cateva echipe sa urce pe Tacul insa au renuntat datorita zapezii. Nimeni nu incercase sa urce pe Mont Blanc si exista un risc destul de mare de avalansa pe Mont Maudit. Totusi nu venisem degeaba asa ca am hotarat sa urcam totusi la Aig du Midi si sa discutam cu echipele care mai merg la Cosmique, sa luam pulsul muntelui direct de la sursa. Am facut asigurare medicala acolo pentru 2 zile (costa 5,5 euro/zi si include si salvarea cu elicopterul) si am pornit spre casa sa ne pregatim rucsacul. Dupa experienta de anul trecut stiam toti ca e foarte important cum iti pregatesti rucsacul si ce iti iei la tine … rucsacul poate face diferenta intre a face sa a nu face un varf. Din punctul meu de vedere este la fel de important ca si conditia fizica. De data asta am acordat mare atentie rucsacului si l-am pregatit cu urmatoarele intrebari in minte: “Am nevoie de lucrul asta sau pot sa fac varful si fara? Ce se intampla daca nu am la mine respectivul obiect? “. Daca raspunzi sincer la intrebarile astea poti ajunge sa ai tot ce ai nevoie intr-un rucsac usor si compact.

Luni dimineata am urcat cu a doua telecabina la Aig du Midi si o data ajunsi sus ne-am echipat pentru a iesi din statia de telecabina. Intotdeaun iesirea din telecabina este frumoasa … se vede pana in chamonix pe partea stanga :D.

Ne-am legat in coarda si am parcurs-o fara probleme. Eu deja incepusem sa respir cam greu. Desi anul asta am ajuns de multe ori la peste 2000m si am alergat totusi nu este suficient … inaltimea isi spune cuvantul si poti sa ai probleme cand nu te astepti. Anul trecut imi amintesc ca nu am resimtit asa puternic inaltimea. Si soarele dogorea foarte tare si diferentele de temperatura erau foarte mari. Cand batea vantul era foarte racoare, insa cum se oprea era prea cald si transpiram. Oricum am ajuns destul de repede la refugiul Cosmique si acolo am inceput sa intrebam lumea care e situatia pe Mont Blanc. Am primit informatii contradictorii … fiecare avea propria versiune despre ce este sus si care sunt conditile, insa un lucru era cert – nimeni nu urcase in ultimele zile pe Mont Blanc. Erau destul de multe echipe ce urcau pe Tacul dar nu am vazut pe nimeni sa mearga spre Mont Maudit.

Am hotarat sa stam in continuare pe langa refugiul Cosmique si n-eam jucat un pic cu cuiele de gheata si corzile asteptand sa mai vina echipe de sus sa ii intrebam daca a incercat careva sa urce pe Mont Blanc. Timpul tot trecea si nu stiam ce sa facem.

Cabanierul de la Cosmique ne-a zis ca e pericol de avalansa pe Mont Maudit si intru-cat nu vroiam sa stam degeaba la refugiu daca a doua zi nu urcam pe varf am hotarat sa ne retragem spre statia de telecabina. Pe drum ne-am intalnit cu un ghid francez si cu clientul lui si am apucat sa discutam mai multe … anul acesta a mai fost o avalansa pe Mont Maudit si au murit 6 oameni. Ghidul ne-as spus ca atunci nu a urcat nici un ghid francez pe Maudit iar cei care au murit au ignorat avertismentele. Intr-un fel ne-a ajutat sa vorbim cu ghidul … toti trei eram un pic dezamagiti ca era al doilea an consecutiv cand nu reuseam sa facem varful insa faptul ca am luat decizia corecta a mai compensat din dezamagire.  Am ajuns la cabana unde eram cazati si ne-am rasfatat cu un orez cu fructe de mare si bere din plin… pana la urma nu a fost o zi asa rea :D.

Incepand cu ziua de marti vremea s-a cam stricat … deja de pe la ora 12 sus era innorat. Noi insa am avut program de alergare atat marti cat si miercuri. Zone foarte frumoase si bune de trail running. Las pozele sa spuna povestea mai bine…

Joi deja vremea era foarte urata si se racise destul de mult … asa ca am facut ultimele cumparaturi si vineri am inchis pentru a doua oara capitolul Chamonix.

Si de aceasta data nu am reusit sa ajungem pe Mont Blanc insa nu imi pare rau fiindca vremea este o necunoscuta in ecuatia muntilor asupra careia nu ai nici un control. Nu poti decat sa iei decizia potrivita si sa astepti o fereastra data viitoare. Una peste alta ma bucur ca am ajuns din nou la Chamonix. In fiecare tura de alergare am facut cel putin 1500 m+ si am descoperit zone frumoase ce au facut ca si acest concediu sa fie reusit. Deoarece ne-am intors un pic mai repede decat planificasem din cauza vremii urate, o data ajunsi in Romania am bagat o tura rapida pe Moldoveanu … insa o sa urmeze cand mai reusesc sa imi fac un pic de timp si pentru blog.

Si ceva filmulete:

Trail Running la Plan du Aiguille

Urcarea pe creasta Aig du Midi

Ghetarul Bossons

Advertisements
Comments
  1. Sper sa ajung si eu pe Mont Blanc anul asta. Bafta pt data viitoare!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s